Drumul suferinţelor

Înspre drumul de durere,
Îngerii privesc de sus
Un Om sub crucea grea la moarte dus.
Trupul Său însângerat
Păşeşte slab spre locul condamnat.


Fruntea-I sfântă e rănită
Sub cununa cea de spini,
În privire poartă veşnice lumini
Neiubit şi lepădat, pe drumul greu,
Al slavei Împărat.

Iată Omul ce-n durere
Suie drumul crucii greu,
Vina lumii El o poartă spre calvar.
Zdrobit şi întristat,
Sub vina mea, sub vina ta ...
Iată, drumul de durere-i pe sfârşit
În asfinţit.

Înspre drumul de durere
Stau privind ades şi eu.
Isus, sub crucea grea, e-n locul meu.
El a fost crucificat
Şi-n palma Sa iertarea mi-a săpat.


Iată Omul, ce durere ! ...
Fiul Slavei răstignit,
Pentru mine e lovit, e umilit ...
Şi, în sângele vărsat,
Prin jerfa Sa, eu sunt iertat !
Iată, Omul, din iubire, răstignit, ne-a mântuit.


Lovit sub crucea grea,
El poartă vina mea.
Minunat pentru veci, Domnul ne-a salvat !


Ce iubire, ce favoare,
Pentru noi El a murit !
Prinţul păcii, pe o cruce răstignit ...
Niciodată jertfa Sa,
N-o voi uita, n-o voi uita ...
Veşnicia nesfârşită voi cânta, voi cânta !