Iuda si pradarea raiului

ale romanesti
Iuda si pradarea raiului in colindele traditionale romanesti Mareste imaginea.

Iuda, Apostolul care l-a vandut pe Mantuitorul pe treizeci de arginti, a ramas in mitologia romaneasca drept un arhaic demon malefic, al carui unic rost pare sa fie distrugerea lumii. In miturile romanesti el provoaca bolile, cutremurele, furtunile puternice. In contextul sarbatorilor de iarna intalnim un ciclu aparte de colinde traditionale romanesti, care face referire la tema pradarii raiului de catre Iuda. Acest act are loc pe de-o parte, in timpul "somnului lui Dumnezeu” – o drama care se petrece, in fiecare reinnoire a timpului prin intervalul sacru al sarbatorilor de iarna, iar pe de alta, in timp ce este biruit de somn, "paznicul raiului” - Sfantul Petru sau Sfantul Ilie sau un alt Sfant veghetor.

Somnul lui Dumnezeu

In folclorul romanesc Iuda reprezinta principiul haosului. Personajul instaureaza spaima si dezordinea generala si nu poate fi infruntat de nimeni. Acestei influente malefice ii cade prada chiar si Dumnezeu: "Sub un pom mare-nflorit/Dumnezeu a adormit,/Venira trei turturele/Si cantara ce cantara/Si prin casa si pe-afara/Pe Dumnezeu nu-l sculara;/Venira trei golumbei/Si cantara cat cantara/Si prin casa si pe-afara/Pe Dumnezeu nu-l sculara,/Venira trei ingeri si cantara/Of! Doamne, sfantul de tine,/De greu, Doamne, ai-adormit/Si Iuda in rai a intrat/Ce-a fost bun a adunat:/Galeata de la botez,/Inel de la cununie/Si toiag de judecata,/De judeca lumea toata/Nu stim la rau ori la bine/Unde-o vrea Domnul cu mine./De pe scaunul de-argint/Intra in negru pamant./De pe scaun Domnului/Intra-n talpa iadului./De pe scaun de hartii/Te duce unde nu stii”.

Somnul lui Dumnezeu in rai, din care nu il pot trezi, dupa cum putem observa din colindul amintit mai sus, nici randunelele, nici porumbeii, nici chiar ingerii, nu este nici el rezultatul unei intentionalitati sau al vreunei cauze malefice, chiar daca se soldeaza cu pradarea raiului. Este, mai curand, prefigurarea inevitabilei reintoarceri a cosmosului inspre haos, de la care, iata, nici demiurgul - ipostaza sa indumnezeita - nu se poate abate.

Somnul lui Dumnezeu este o abandonare a lumii – dar a lumii cazute in pacat; el aduce cu sine abrogarea legilor, "sfarsitul lumii”: "Mandru-i Domnu d-adormit,/Sub un mar mandru-nflorit./Scoala, Doamne, nu durmi,/Ca de cand ai adormit,/Iarba verde te-a-ngradit,/Florile te-or cotropit/Si lumea s-o paganit./Suduie fecior pe tata/Si mamele-si fac pacate./D-atunci nu-i rod in bucate,/Nici nu-i grau, nici nu-i secara,/Numai neghinioara goala”.

Toropirea generala are legatura cu intervalul de regenerare al lumii din timpul sarbatorilor anuale: in aceasta perioada pamantul trebuie sa se refaca, dar conditia acestei regenerari este disolutia sa prealabila in haos – "regresiunea in haos”. Somnul lui Dumnezeu este totodata conditia trezirii, a renasterii sau a invierii.

Somnul Sfantului Petru

Somnul care il rapune pe Sfantul Petru este substitutul mortii. In basmele romanesti eroii sunt adesea pusi la incercare cu proba somnului (cazul "clasic” este al lui Praslea cel voinic, pazitorul merelor de aur), dar aceasta este familiara tuturor mitologiilor. Mircea Eliade considera ca, in epopeea lui Ghilgames, proba somnului eroului este cea mai grea, pentru ca a invinge somnul echivaleaza cu o depasire a conditiei umane, muritoare.

Sfantul Petre adoarme si se plange ca "Iuda cheia mi-a furat/Si in rai ca s-a bagat/Multe lucruri si-a luat:/Lua luna cu lumina,/Soarele cu razele,/Scaunul de-mparatie/Si batul de vitejie”, intruzand ordinea sublima a cerului si jefuind pana si insemnele sacre ale puterii "Iuda in rai a intrat/Ce-a fost bun a adunat:/Galeata de la botez,/Inel de la cununie/Si toiag de judecata,/De judeca lumea toata/Nu stim la rau ori la bine/Unde-o vrea Domnul cu mine”. Decaderea morala si materiala a lumii terestre este, observam, dublata de o decadere egala a lumii celeste.

Iuda, pradarea raiului si Nasterea Domnului

Colindul urmator prezinta o importanta deosebita pentru subiectul nostru, fiindca arata stransa legatura intre sarbatoarea Craciunului si episodul pradarii raiului. Din continutul lui intelegem ca faptele despre care e vorba acolo, nu se petrec candva, indiferent in ce timp al anului, ci imediat dupa nasterea Domnului, cand Mantuitorul e "mititel si-nfasatel", iar Iuda, patruns in rai, "Cata-ntr-una, Crucea si lumina".

Pe scurt, continutul colindului este urmatorul: Dumnezeu, "mititel si-nfasatel", sade la masa cu Sfantul Petru - "sluguta lui cea dreapta". Sluga iesind afara, "S-a uitat la rasarit / Si ce-a vazut s-a-ngrozit/A vazut cum a intrat/ Iuda-n rai si l-a pradat". Sluga da de stire Domnului, iar cand Acesta il intreaba ce-a luat Iuda din Rai, el raspunde: "Ulcicuta cea de vin/ Lingurita cea de mir/ Scaunul judetului/Ciubarul botezului/Si-acum cata-n una/Crucea si lumina".

In unele colinde, Iuda patrunde in rai si il jefuieste in timpul unei mese asezate sub marul cosmic, la care stau gazdele raiului, "Dumnezeu ce toate vede;/Si Craciun cel batran,/Si Ioan, Sfant Ioan,/Si Ilie, Sfant Ilie/Si toti sfintii dimpreuna”. Vestea este adusa celor care petrec insotita de repros: "Tu sezi, Doamne si pranzesti,/Si raiul nu ti-l grijesti./Iuda-n rai ca mi-a tunat,/Ce-a fost bun, tot a luat.”

Atitudinea neamului omenesc in fata pradarii raiului de catre Iuda

Stirea despre pradarea raiului ajunge si pe pamant astfel incat pradarea raiului nu se face fara impotrivire. Lumea de sus, ingerii si sfintii, ca si lumea de jos, neamul omenesc, lupta din greu impotriva lui Iuda, personificarea intunericului, pentru ca lumina sa nu dispara. Si pamantenii se grabesc sa iasa la lupta impotriva lui Iuda.

Acestia fie alearga la milostivirea Maicii Domnului, dupa cum observam in urmatorul colind: "Mergi, Maicuta,/ La tablita,/Ia un pumn de tamaita,/Si-ncepe a afuma,/Ca Iuda s-a spaimanta/Si pe-a noastre le-a lasa,/Si de Rai s-a departa!”, fie se avanta ei insisi in lupta: "Ceasta seara-i seara mare/Noi plecam si colindam/Colindam lui Dumnezeu/Ca noi ne-am batut cu Iuda/ Si Iuda ne-a biruit/Ne-a luat luna cu lumina/Si soarele cu caldura".

In multe zone ale tarii, ceata colindatorilor ii trezeste din somn pe cei colindati. In acest sens, colindatorii se furiseaza pana in pragul casei gazdelor fara a fi simtiti, astfel incat vestea cea buna a colindului sa fie primul lucru pe care gazdele il aud. Odata cu "desteptarea" lui Dumnezeu si a omului, cu finalizarea somnului malefic, se declanseaza regresiunea haosului si instaurarea noii lumi.

Dupa acea mobilizare deopotriva a oamenilor si sfintilor - cei care canta colindele menite sa trezeasca lumea din somnul malefic care o trage spre pieire sunt deopotriva ambasadori ai oamenilor si a divinului, legaturile dintre lumea terestra si cea celesta fiind temporar refacute. Astfel, intre Ajunul Craciunului si Boboteaza lumea este din nou intreaga si continua, miracolele sunt posibile, viitorul isi dezvaluie tainele si oamenii curati la suflet il pot vedea pe Dumnezeu cum sta in cer impreuna cu sfintii.

SUFLAREA DUHULUI SFÂNT

“Vântul suflă unde voieşte, şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine nici încotro se duce. Astfel este cu oricine este născut din Duhul” (Ioan 3, 8).
Prolog
Sfântul Inochentie (Veniaminov) Mitropolitul Moscovei (m. 1879) este unul dintre cei mai importanţi şi mai renumiţi misionari ai Bisericii noastre, care şi-a dedicat cea mai mare parte a vieţii pământeşti evanghelizării neamurilor idolatre din Orientul Apropiat. Născut în anul 1797, în satul Anziskoie din eparhia Ircuţk, din părinţi săraci şi evlavioşi, la vârsta de cinci ani a rămas orfan de tată. A studiat la Seminarul ecleziastic din Ircuţk (1806- 1818) unde s-a distins prin capacităţile sale intelectuale şi practice de excepţie. În anul 1817, după ce s-a căsătorit, a fost hirotonit diacon, şi în anul 1821 preot. În anul 1823, după o scurtă dar roditoare slujire în Biserica Buna-Vestire din Ircuţk, şi la îndemnul episcopului Mihail, s-a hotărât să se transfere în Alaska şi Aleutes ca misionar. Îndrăzneţ şi bărbătos la suflet, răbdător şi optimist, rezistent şi sârguincios, dar pe deasupra plin de credinţă în Dumnezeu şi iubire faţă de om, a ajuns la Polul îngheţat în 1834, şi a început cu un zel fierbinte activitatea sa misionară timp de 25 de ani, până în anul 1840 ca preot, şi în continuare, după văduvia sa, ca episcop de Kamceatka, Insulele Kurile şi Aleutine. A făcut călătorii neîncetate şi pline de primejdii, însoţite de predicarea Evangheliei, ridicarea de biserici şi alte lăcaşuri filantropice (şcoli, spitale, etc) nelipsind lucrarea sa scriitoricească şi de traducere. Datorită ostenelilor sale, o mulţime de aleutieni, coluscanieni, kurilieni şi alte popoare “care şedeau în întuneric şi în umbra morţii” s-au luminat prin cuvântul dumnezeiesc şi au primit harul Sfântului Botez. În anul 1868, după adormirea vestitului mitropolit Filaret al Moscovei, (1821-1867) Sfântul Inochentie a fost ales urmaş al său, ca să desfăşoare şi în capitala rusă o lucrare pastorală duhovnicească până la adormirea sa sfântă, în Sâmbăta Mare a anului 1879. A fost proclamat sfânt oficial, de către Sfântul Sinod al Patriarhiei Moscovei, în anul 1977. Printre trudele scriitoriceşti ale marelui ierarh se cuprinde şi mica dar renumita sa lucrare “îndemnuri spre calea împărăţiei cerurilor”.
În paginile următoare se regăseşte a IV-a parte a cărţii care se referă la Duhul Sfânt. Scriitorul sfânt, având ca fundament învăţătura Bisericii noastre, răspunde la 3 întrebări fundamentale: a) Cine este Duhul Sfânt? b) Cine şi când îl dobândeşte? c) Cum putem să-L dobândim şi noi?
SUFLAREA DUHULUI SFÂNT

a) Cine este Duhul Sfânt şi ce dăruieşte omului?
Duhul Sfânt este Dumnezeu, a treia Persoană a Sfintei Treimi, Atotputernic, precum Tatăl şi Fiul. Duhul Sfânt dă viaţă, însufleţeşte şi întăreşte făpturile. Acesta dă viaţă animalelor, minte oamenilor, iar creştinilor viaţă înaltă, duhovnicească. Acesta îl luminează pe om, şi-L ajută să intre în împărăţia cerurilor. Duhul Sfânt se dă fiecăruia dintre noi, nu după vrednicia faptelor noastre bune, ci gratuit, după mila lui Dumnezeu, pentru mântuire. În continuare vom vedea ce dăruieşte omului Duhul Sfânt.
1. Duhul Sfânt, când Se sălăşluieşte înlăuntrul omului, îi dăruieşte credinţă şi iluminare. Fără Acesta, nimeni nu poate să aibă credinţă vie şi adevărată. Fără iluminarea Lui, şi cel mai înţelept şi mai cultivat om este în întregime orb faţă de lucrările lui Dumnezeu şi faţă de zidirea Lui. Dimpotrivă, Duhul Sfânt poate să lumineze lăuntric şi pe cel mai neînvăţat şi simplu om, să-i descopere direct lucrările lui Dumnezeu, şi să-i ofere gustul dulce al împărăţiei Lui. Omul care are înlăuntrul lui pe Duhul Sfânt simte în suflet o lumină neobişnuită, cu desăvârşire necunoscută până atunci.
2. Duhul Sfânt naşte în inima omului iubire adevărată. Aceasta este ca un foc curat, ca un izvor fierbinte care încălzeşte inima. Este o rădăcină care lăstăreşte în inimă şi rodeşte toate faptele bune. Pentru omul care a fost înviat de iubirea adevărată, nimic nu este greu, înfricoşător sau cu neputinţă. Pentru acesta nicio lege nu este grea, nicio poruncă nu este neaplicabilă, toate sunt lesne de îndeplinit. Credinţa şi iubirea pe care le dăruieşte omului Duhul Sfânt sunt arme atât de mari şi de puternice în mâinile lui, încât dacă le are, poate cu uşurinţă, cu bucurie şi pace, să păşească pe calea pe care a păşit Hristos.
3. Duhul Sfânt îi dăruieşte omului puterea să se împotrivească ispitelor lumii. Astfel, acesta foloseşte bunurile pământeşti, dar ca un călător, ca un trecător, fără ca inima sa să se lipească de ele. Dimpotrivă, omul care nu are înlăuntrul lui pe Duhul Sfânt, oricât de învăţat şi de înţelept ar fi, rămâne întotdeauna robul şi slujitorul lumii.
4. Duhul Sfânt îi dăruieşte omului şi înţelepciune. Aceasta o vedem pe larg la Sfinţii Apostoli, care înainte să primească Duhul Sfânt erau oameni neînvăţaţi şi simpli, dar după aceea, rumeni nu putea să stea împotriva înţelepciunii şi puterii cuvântului lor. Duhul Sfânt dăruieşte înţelepciune nu numai cuvintelor omului, dar şi faptelor lui. Astfel, de pildă, cel care-L are înăuntrul lui pe Duhul Sfânt, va găsi întotdeauna timpul şi modul în care să se îngrijească de mântuirea lui, chiar şi în mijlocul tulburării lumii.
5. Duhul Sfânt dăruieşte adevărata bucurie, fericirea inimii, şi pacea netulburată. Omul care nu-L are pe Duhul Sfânt nu va putea niciodată să se bucure cu adevărat, să fie mulţumit, să simtă pacea care îndulceşte sufletul. Este adevărat că din când în când se bucură, dar bucuria lui nu este curată, ci de moment. Din când în când petrece, dar petrecerile lui sunt întotdeauna goale, fără substrat, şi urmate de o mare tulburare. Din când în când este liniştit, dar liniştea lui nu este pace duhovnicească, ci somnolenţa sufletului. Şi vai de cel care nu se osteneşte şi nu vrea să se trezească din această somnolenţă!
6. Duhul Sfânt doreşte şi adevărata smerenie. Chiar şi cel mai cunoscător om nu poate să ştie despre sine ceea ce trebuie, dacă nu-L are pe Duhul Sfânt, pentru că fără ajutorul dumnezeiesc nu poate să vadă adevărata stare a sufletului său. Dacă este cinstit, şi face vreun bine semenilor săi, crede că este drept, sau în comparaţie cu alţii, desăvârşit, şi că nu-i mai trebuie nimic altceva. Duhul Sfânt când locuieşte în noi, ne descoperă toată sărăcia şi neputinţa noastră lăuntrică. Şi printre virtuţi, ne pune înainte toate păcatele noastre, nepăsarea, indiferenţa pentru mântuirea altora, josnicia, chiar şi acolo unde părem mărinimoşi, egoismul se arată acolo unde niciodată nu-l bănuiam. Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt ni le arată pe toate aşa cum sunt, în mod real. Şi atunci începem să dobândim adevărata smerenie. Începem să ne pierdem încrederea în puterile şi virtuţile noastre. Atunci începem să ne socotim pe noi înşine mai răi decât ceilalţi oameni, şi umiliţi înaintea Domnului începem să ne pocăim cu sinceritate şi să nădăjduim doar în Acela.
7. În sfârşit, Duhul Sfânt ne învaţă rugăciunea cea adevărată. Nimeni nu poate să facă rugăciune, cu adevărat plăcută lui Dumnezeu, înainte să primească Duhul Sfânt. Pentru că dacă începe să se roage, fără să aibă înlăuntrul lui Duhul Sfânt, va vedea că mintea lui nu poate să se adune. Mai mult, nu ştie aşa cum se cade, nici pe sine, nici nevoile lui, nici ce să ceară, nici cum să ceară de la Dumnezeu. Aproape că nu ştie cine este Dumnezeu. Cel care Îl are însă pe Duhul, îl ştie, vede că Acesta este Părintele lui, ştie că se va apropia de el, ştie cum să-L roage şi ce să-I ceară. Gândurile lui la rugăciune sunt stabile, curate, aţintite doar spre Domnul. Un asemenea om, poate prin rugăciune să dobândească toate, să mute chiar şi munţii. Iată ce dăruieşte Duhul Sfânt celor cere L-au primit. Vedeţi că fără ajutorul şi lucrarea Duhului Sfânt, este cu neputinţă, nu numai să intrăm în Împărăţia cerurilor, dar să facem chiar şi un pas pe calea care duce acolo? De aceea este necesar să-L dorim şi să-L căutăm pe Duhul Sfânt, să-L dobândim şi să-L avem întotdeauna înlăuntrul nostru, aşa cum îl aveau Sfinţii Apostoli.

b) Când şi cine dobândeşte Duhul Sfânt?
Iisus Hristos a zis: “Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici unde se duce. Astfel este cu oricine născut din Duhul” (Ioan 3, 8). Aceste cuvinte înseamnă că putem să auzim prezenţa Duhului în inima noastră, s-o simţim şi s-o pipăim, dar nu putem niciodată să ghicim de dinainte împrejurarea şi ceasul în care ne va vizita. Vedem că Apostolii au primit Duhul Sfânt în momentul în care nici nu se aşteptau. Doar în ziua Rusaliilor le-a fost prevestită venirea Duhului, care s-a întâmplat în ziua rânduită, în locul rânduit. Şi atunci n-au primit Duhul Sfânt ca răsplată pentru reuşitele lor personale, ci în dar, pentru credinţa şi nădejdea lor. Rugăciunea din tot sufletul, căruia i se dedicaseră de la Înălţarea Domnului până la venirea Duhului Sfânt, nu era atât un mijloc ca să primească Duhul, cât o pregătire pentru acest eveniment. Prin urmare, nimeni nu poate să ştie în ce moment şi în ce chip va primi darurile Sfântului Duh, pentru că darurile se dau pe neaşteptate, atunci când vrea, şi celui care vrea Dătătorul darurilor. De aceea, fac o mare greşeală cei care aşteaptă să primească Duhul Sfânt într-un loc concret, şi la o anumită oră. Mai ales cei care născocesc mijloacele proprii pentru dobândirea acestui scop, nu numai că nu primesc Duhul Sfânt, dar îşi iau asupra lor un păcat înfricoşător. Înainte să vorbim despre cum putem să dobândim Duhul Sfânt, trebuie să subliniem că acesta se dă doar celor cu adevărat credincioşi. Şi credinciosul adevărat este cel care mărturiseşte corect Sfânta credinţă ortodoxă, fără niciun adaos, lipsă sau schimbare, aşa cum ne-au lăsat-o Sfinţii Apostoli şi cum ne-au formulat-o şi au garantat-o Sfinţii Părinţi la Sinoadele Ecumenice. Orice îndoială sau sofism, pe teme de credinţă, înseamnă neascultare. Şi cel care nu ascultă nu poate niciodată să devină locaş în care să se sălăşluiască Duhul Sfânt.

de Sfântul Inochentie al Moscovei
extras din: Glasul Sfintilor Parinti – Editura Egumenita 2008

Inaltarea Domnului

HRISTOS S-A INALTAT!

Inaltarea Domnului este praznuita la 40 de zile dupa Inviere, in Joia din saptamana a VI-a, dupa Pasti. Este cunoscuta in popor si sub denumirea de Ispas. In aceasta zi crestinii se saluta cu "Hristos S-a inaltat!” si "Adevarat S-a inaltat!”.

Hristos S-a inaltat la cer de pe Muntele Maslinilor, in vazul Apostolilor si a doi ingeri. Ingerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca acestia sa nu se lase coplesiti de durerea despartirii. Din Sfanta Scriptura aflam ca Mantuitorul Si-a ridicat mainile, binecuvantandu-i pe ucenici, iar pe cand ii binecuvanta S-a inaltat la cer (Luca 24, 51), in timp ce un nor L-a facut nevazut pentru ochii lor (F.A. 1,9). Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifesta energiile divine, menite sa reveleze prezenta Divinitatii, dar sa o si ascunda.

Cea mai veche mentiune despre sarbatoarea Inaltarii Domnului o gasim la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea "Despre sarbatoarea Pastilor", compusa in anul 332. Din aceasta lucrare reiese ca Inaltarea Domnului era sarbatorita in acea vreme odata cu Rusaliile, la 50 de zile de la Invierea lui Hristos. Spre sfarsitul secolului al IV lea, inceputul secolului V, sarbatoarea Inaltarii s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile), fiind praznuita in a 40-a zi dupa Inviere, data care va ramane stabilita pentru totdeauna in calendarul bisericesc. In sec. IV, Sf. Ioan Gura de Aur ne-a lasat o frumoasa predica la aceasta sarbatoare, pe care el o numeste "cinstita si mare".

Asemenea cuvantari (autentice) ne-au mai ramas, din aceeasi vreme, de la sfintii Atanasie al Alexandriei si Grigore de Nissa. Pe la 380-385, pelerina apuseana Egeria aminteste de festivitatile din ziua a patruzecea dupa Pasti; la Ierusalim insa acestea aveau loc in biserica Nasterii din Betleem, iar sarbatoarea inaltarii era praznuita la Cincizecime, adica in aceeasi zi cu Pogorarea Sfantului Duh. Spre sfarsitul secolului IV sau inceputul secolului V, sarbatoarea inaltarii s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh, caci pe vremea Fericitului Augustin (+ 430), serbarea ei in ziua a 40-a dupa Pasti era generalizata peste tot in lumea crestina, alaturi de sarbatoarea Invierii si cea a Pogorarii Sfantului Duh, fiind totodata considerata de origine apostolica. In sec. VI, Sf. Roman Melodul compune Condacul si Icosul sarbatorii, iar imnografii din secolele urmatoare (Sf. Ioan Damaschinul si Sf. Iosif Imnograful) compun canoanele din slujba inaltarii.

O deosebita solemnitate a capatat aceasta sarbatoare mai ales de cand Sfanta imparateasa Elena, mama imparatului Constantin cel Mare a ridicat pe muntele Eleonului sau al Maslinilor (de unde Mantuitorul S-a inaltat la cer), o vestita biserica (Eleona), in care inaltarea se praznuia cu mare fast si pompa, incepand de la miezul noptii, mai ales prin multimea luminilor aprinse; azi biserica e in ruina, dar in ziua inaltarii se aduna inca acolo o multime de crestini, iar clerul diferitelor confesiuni savarseste Sfanta Liturghie pe altare portative. In unele parti, in aceeasi zi, crestinii se saluta cu formula "Hristos S-a inaltat". Slujba zilei se caracterizeaza prin aceea ca are legatura si cu invierea si cu Pogorarea Sfantului Duh. Astfel, dupa Evanghelia de la Utrenie se canta Invierea lui Hristos vazand, iar Catavasiile sunt irmoasele Canonului de la Pogorarea Sfantului Duh, deoarece sarbatoarea Inaltarii nu are Catavasii proprii.


Inaltarea lui Hristos intru slava si sederea Sa de-a dreapta Tatalui este chipul deplinei indumnezeiri a umanitatii Lui. Prin toate actele Sale, intrupare, moarte, inviere El a indumnezeit treptat firea omeneasca pe care a asumat-o, dar prin Inaltare a transfigurat-o pe deplin. Datorita transfigurarii supreme a trupului Sau, Hristos poate deveni interior celor care cred in El. Inaltarea Domnului nu inseamna retragerea Sa din creatie, pentru ca El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh.



Luca 24, 36-53

Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.



Traditii si obiceiuri la Inaltarea Domnului - Ispas

- se poarta foi de nuc la brau, pentru ca si Hristos si-a pus cand s-a inaltat;
- se crede ca cine moare de Ispas ajunge in cer;
- la Ispas se bat cu leustean vitele, ca sa se ingrase;
- se taie par din varful cozilor de la vite si se ingroapa intr-un furnicar "Sa dea Dumnezeu sa fie atatia miei si vitei cate furnici sunt in acest furnicar! "
- in ziua de Ispas sa nu se dea foc si sare din casa; foc, pentru ca tot anul vei avea huit, vor avea oamenii inima rea in casa ca focul; si sare nu se da, pentru ca vacile nu vor avea smantana;
- ce se seamana dupa Ispas nu rodeste;
- in ziua de Inaltarea Domnului, femeile care au in familie morti impart azime calde, ceapa verde si rachiu pentru sufletele mortilor, crezandu-se ca in acea zi se inalta sufletele lor la cer si sa aiba merinde de drum;
- femeile impart laptele dulce fiert cu pasat si la cine dau trebuie sa dea si un buchet de maturi de pe camp;
- in aceasta zi este si Pastele Cailor: numai in aceasta zi se satura si caii o data pe an, si doar un ceas pentru ca asa au fost blestemati de catre Maica Domnului.

Inaltarea Domnului

HRISTOS+S-A+INALTAT%21%0D%0A%0D%0AInaltarea+Domnului+este+praznuita+la+40+de+zile+dupa+Inviere%2C+in+Joia+din+saptamana+a+VI-a%2C+dupa+Pasti.+Este+cunoscuta+in+popor+si+sub+denumirea+de+Ispas.+In+aceasta+zi+crestinii+se+saluta+cu+%22Hristos+S-a+inaltat%21%E2%80%9D+si+%22Adevarat+S-a+inaltat%21%E2%80%9D.%0D%0A%0D%0AHristos+S-a+inaltat+la+cer+de+pe+Muntele+Maslinilor%2C+in+vazul+Apostolilor+si+a+doi+ingeri.+Ingerii+le-au+vorbit+ucenicilor+despre+a+doua+venire+a+lui+Hristos%2C+ca+acestia+sa+nu+se+lase+coplesiti+de+durerea+despartirii.+Din+Sfanta+Scriptura+aflam+ca+Mantuitorul+Si-a+ridicat+mainile%2C+binecuvantandu-i+pe+ucenici%2C+iar+pe+cand+ii+binecuvanta+S-a+inaltat+la+cer+%28Luca+24%2C+51%29%2C+in+timp+ce+un+nor+L-a+facut+nevazut+pentru+ochii+lor+%28F.A.+1%2C9%29.+Adeseori+Dumnezeu+le-a+vorbit+oamenilor+din+nor%2C+fenomen+prin+care+se+manifesta+energiile+divine%2C+menite+sa+reveleze+prezenta+Divinitatii%2C+dar+sa+o+si+ascunda.%0D%0A%0D%0ACea+mai+veche+mentiune+despre+sarbatoarea+Inaltarii+Domnului+o+gasim+la+Eusebiu+din+Cezareea%2C+in+lucrarea+%22Despre+sarbatoarea+Pastilor%22%2C+compusa+in+anul+332.+Din+aceasta+lucrare+reiese+ca+Inaltarea+Domnului+era+sarbatorita+in+acea+vreme+odata+cu+Rusaliile%2C+la+50+de+zile+de+la+Invierea+lui+Hristos.+Spre+sfarsitul+secolului+al+IV+lea%2C+inceputul+secolului+V%2C+sarbatoarea+Inaltarii+s-a+despartit+de+cea+a+Pogorarii+Sfantului+Duh+%28Rusaliile%29%2C+fiind+praznuita+in+a+40-a+zi+dupa+Inviere%2C+data+care+va+ramane+stabilita+pentru+totdeauna+in+calendarul+bisericesc.+In+sec.+IV%2C+Sf.+Ioan+Gura+de+Aur+ne-a+lasat+o+frumoasa+predica+la+aceasta+sarbatoare%2C+pe+care+el+o+numeste+%22cinstita+si+mare%22.%0D%0A%0D%0AAsemenea+cuvantari+%28autentice%29+ne-au+mai+ramas%2C+din+aceeasi+vreme%2C+de+la+sfintii+Atanasie+al+Alexandriei+si+Grigore+de+Nissa.+Pe+la+380-385%2C+pelerina+apuseana+Egeria+aminteste+de+festivitatile+din+ziua+a+patruzecea+dupa+Pasti%3B+la+Ierusalim+insa+acestea+aveau+loc+in+biserica+Nasterii+din+Betleem%2C+iar+sarbatoarea+inaltarii+era+praznuita+la+Cincizecime%2C+adica+in+aceeasi+zi+cu+Pogorarea+Sfantului+Duh.+Spre+sfarsitul+secolului+IV+sau+inceputul+secolului+V%2C+sarbatoarea+inaltarii+s-a+despartit+de+cea+a+Pogorarii+Sfantului+Duh%2C+caci+pe+vremea+Fericitului+Augustin+%28%2B+430%29%2C+serbarea+ei+in+ziua+a+40-a+dupa+Pasti+era+generalizata+peste+tot+in+lumea+crestina%2C+alaturi+de+sarbatoarea+Invierii+si+cea+a+Pogorarii+Sfantului+Duh%2C+fiind+totodata+considerata+de+origine+apostolica.+In+sec.+VI%2C+Sf.+Roman+Melodul+compune+Condacul+si+Icosul+sarbatorii%2C+iar+imnografii+din+secolele+urmatoare+%28Sf.+Ioan+Damaschinul+si+Sf.+Iosif+Imnograful%29+compun+canoanele+din+slujba+inaltarii.%0D%0A%0D%0AO+deosebita+solemnitate+a+capatat+aceasta+sarbatoare+mai+ales+de+cand+Sfanta+imparateasa+Elena%2C+mama+imparatului+Constantin+cel+Mare+a+ridicat+pe+muntele+Eleonului+sau+al+Maslinilor+%28de+unde+Mantuitorul+S-a+inaltat+la+cer%29%2C+o+vestita+biserica+%28Eleona%29%2C+in+care+inaltarea+se+praznuia+cu+mare+fast+si+pompa%2C+incepand+de+la+miezul+noptii%2C+mai+ales+prin+multimea+luminilor+aprinse%3B+azi+biserica+e+in+ruina%2C+dar+in+ziua+inaltarii+se+aduna+inca+acolo+o+multime+de+crestini%2C+iar+clerul+diferitelor+confesiuni+savarseste+Sfanta+Liturghie+pe+altare+portative.+In+unele+parti%2C+in+aceeasi+zi%2C+crestinii+se+saluta+cu+formula+%22Hristos+S-a+inaltat%22.+Slujba+zilei+se+caracterizeaza+prin+aceea+ca+are+legatura+si+cu+invierea+si+cu+Pogorarea+Sfantului+Duh.+Astfel%2C+dupa+Evanghelia+de+la+Utrenie+se+canta+Invierea+lui+Hristos+vazand%2C+iar+Catavasiile+sunt+irmoasele+Canonului+de+la+Pogorarea+Sfantului+Duh%2C+deoarece+sarbatoarea+Inaltarii+nu+are+Catavasii+proprii.%0D%0A%0D%0A%0D%0AInaltarea+lui+Hristos+intru+slava+si+sederea+Sa+de-a+dreapta+Tatalui+este+chipul+deplinei+indumnezeiri+a+umanitatii+Lui.+Prin+toate+actele+Sale%2C+intrupare%2C+moarte%2C+inviere+El+a+indumnezeit+treptat+firea+omeneasca+pe+care+a+asumat-o%2C+dar+prin+Inaltare+a+transfigurat-o+pe+deplin.+Datorita+transfigurarii+supreme+a+trupului+Sau%2C+Hristos+poate+deveni+interior+celor+care+cred+in+El.+Inaltarea+Domnului+nu+inseamna+retragerea+Sa+din+creatie%2C+pentru+ca+El+continua+sa+fie+prezent+si+lucrator+prin+Sfantul+Duh.%0D%0A%0D%0A%3Cobject+id%3D%22BLOG_video-72917279ef0160be%22+class%3D%22BLOG_video_class%22+width%3D%22320%22+height%3D%22266%22+contentid%3D%2272917279ef0160be%22%3E%3C%2Fobject%3E%0D%0A%0D%0ALuca+24%2C+36-53%0D%0A%0D%0A%C5%9Ei+pe+c%C3%A2nd+vorbeau+ei+acestea%2C+El+a+stat+%C3%AEn+mijlocul+lor+%C5%9Fi+le-a+zis%3A+Pace+vou%C4%83.+Iar+ei%2C+%C3%AEnsp%C4%83im%C3%A2nt%C3%A2ndu-se+%C5%9Fi+%C3%AEnfrico%C5%9F%C3%A2ndu-se%2C+credeau+c%C4%83+v%C4%83d+duh.+%C5%9Ei+Iisus+le-a+zis%3A+De+ce+sunte%C5%A3i+tulbura%C5%A3i+%C5%9Fi+pentru+ce+se+ridic%C4%83+astfel+de+g%C3%A2nduri+%C3%AEn+inima+voastr%C4%83%3F+Vede%C5%A3i+m%C3%A2inile+Mele+%C5%9Fi+picioarele+Mele%2C+c%C4%83+Eu+%C3%8Ensumi+sunt%3B+pip%C4%83i%C5%A3i-M%C4%83+%C5%9Fi+vede%C5%A3i%2C+c%C4%83+duhul+nu+are+carne+%C5%9Fi+oase%2C+precum+M%C4%83+vede%C5%A3i+pe+Mine+c%C4%83+am.+%C5%9Ei+zic%C3%A2nd+acestea%2C+le-a+ar%C4%83tat+m%C3%A2inile+%C5%9Fi+picioarele+Sale.+Iar+ei+%C3%AEnc%C4%83+necrez%C3%A2nd+de+bucurie+%C5%9Fi+minun%C3%A2ndu-se%2C+El+le-a+zis%3A+Ave%C5%A3i+aici+ceva+de+m%C3%A2ncare%3F+Iar+ei+i-au+dat+o+bucat%C4%83+de+pe%C5%9Fte+fript+%C5%9Fi+dintr-un+fagure+de+miere.+%C5%9Ei+lu%C3%A2nd%2C+a+m%C3%A2ncat+%C3%AEnaintea+lor.+%C5%9Ei+le-a+zis%3A+Acestea+sunt+cuvintele+pe+care+le-am+gr%C4%83it+c%C4%83tre+voi+fiind+%C3%AEnc%C4%83+%C3%AEmpreun%C4%83+cu+voi%2C+c%C4%83+trebuie+s%C4%83+se+%C3%AEmplineasc%C4%83+toate+cele+scrise+despre+Mine+%C3%AEn+Legea+lui+Moise%2C+%C3%AEn+prooroci+%C5%9Fi+%C3%AEn+psalmi.+Atunci+le-a+deschis+mintea+ca+s%C4%83+priceap%C4%83+Scripturile.+%C5%9Ei+le-a+spus+c%C4%83+a%C5%9Fa+este+scris+%C5%9Fi+a%C5%9Fa+trebuie+s%C4%83+p%C4%83timeasc%C4%83+Hristos+%C5%9Fi+a%C5%9Fa+s%C4%83+%C3%AEnvieze+din+mor%C5%A3i+a+treia+zi.+%C5%9Ei+s%C4%83+se+propov%C4%83duiasc%C4%83+%C3%AEn+numele+S%C4%83u+poc%C4%83in%C5%A3a+spre+iertarea+p%C4%83catelor+la+toate+neamurile%2C+%C3%AEncep%C3%A2nd+de+la+Ierusalim.+Voi+sunte%C5%A3i+martorii+acestora.+%C5%9Ei+iat%C4%83%2C+Eu+trimit+peste+voi+f%C4%83g%C4%83duin%C5%A3a+Tat%C4%83lui+Meu%3B+voi+%C3%AEns%C4%83+%C5%9Fede%C5%A3i+%C3%AEn+cetate%2C+p%C3%A2n%C4%83+ce+v%C%83+ve%C5%A3i+%C3%AEmbr%C4%83ca+cu+putere+de+sus.+%C5%9Ei+i-a+dus+afar%C4%83+p%C3%A2n%C4%83+spre+Betania+%C5%9Fi%2C+ridic%C3%A2ndu-%C5%9Ei+m%C3%A2inile%2C+i-a+binecuv%C3%A2ntat.+%C5%9Ei+pe+c%C3%A2nd+%C3%AEi+binecuv%C3%A2nta%2C+S-a+desp%C4%83r%C5%A3it+de+ei+%C5%9Fi+S-a+%C3%AEn%C4%83l%C5%A3at+la+cer.+Iar+ei%2C+%C3%AEnchin%C3%A2ndu-se+Lui%2C+s-au+%C3%AEntors+%C3%AEn+Ierusalim+cu+bucurie+mare.+%C5%9Ei+erau+%C3%AEn+toat%C4%83+vremea+%C3%AEn+templu%2C+l%C4%83ud%C3%A2nd+%C5%9Fi+binecuv%C3%A2nt%C3%A2nd+pe+Dumnezeu.+Amin.%0D%0A%0D%0A%3Cobject+id%3D%22BLOG_video-f2f903668a3e988d%22+class%3D%22BLOG_video_class%22+width%3D%22320%22+height%3D%22266%22+contentid%3D%22f2f903668a3e988d%22%3E%3C%2Fobject%3E%0D%0A%0D%0ATraditii+si+obiceiuri+la+Inaltarea+Domnului+-+Ispas%0D%0A%0D%0A-+se+poarta+foi+de+nuc+la+brau%2C+pentru+ca+si+Hristos+si-a+pus+cand+s-a+inaltat%3B%0D%0A-+se+crede+ca+cine+moare+de+Ispas+ajunge+in+cer%3B%0D%0A-+la+Ispas+se+bat+cu+leustean+vitele%2C+ca+sa+se+ingrase%3B%0D%0A-+se+taie+par+din+varful+cozilor+de+la+vite+si+se+ingroapa+intr-un+furnicar+%22Sa+dea+Dumnezeu+sa+fie+atatia+miei+si+vitei+cate+furnici+sunt+in+acest+furnicar%21+%22%0D%0A-+in+ziua+de+Ispas+sa+nu+se+dea+foc+si+sare+din+casa%3B+foc%2C+pentru+ca+tot+anul+vei+avea+huit%2C+vor+avea+oamenii+inima+rea+in+casa+ca+focul%3B+si+sare+nu+se+da%2C+pentru+ca+vacile+nu+vor+avea+smantana%3B%0D%0A-+ce+se+seamana+dupa+Ispas+nu+rodeste%3B%0D%0A-+in+ziua+de+Inaltarea+Domnului%2C+femeile+care+au+in+familie+morti+impart+azime+calde%2C+ceapa+verde+si+rachiu+pentru+sufletele+mortilor%2C+crezandu-se+ca+in+acea+zi+se+inalta+sufletele+lor+la+cer+si+sa+aiba+merinde+de+drum%3B%0D%0A-+femeile+impart+laptele+dulce+fiert+cu+pasat+si+la+cine+dau+trebuie+sa+dea+si+un+buchet+de+maturi+de+pe+camp%3B%0D%0A-+in+aceasta+zi+este+si+Pastele+Cailor%3A+numai+in+aceasta+zi+se+satura+si+caii+o+data+pe+an%2C+si+doar+un+ceas+pentru+ca+asa+au+fost+blestemati+de+catre+Maica+Domnului.%0D%0A%0D%0A

„din prisosul inimii vorbeşte gura” Matei 12,34

„Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă” Coloseni 3,1-4

Peste albul Vesniciei

"Dorind sa-l contrazica, un necredincios ii spuse unui crestin:
- Voi, crestinii, spuneti ca Dumnezeu este oriunde. Daca este asa, de ce te mai duci la Biserica, sa asculti predicile, cand oricum Il vedem peste tot.
- Asa este, pe Dumnezeu, cei cu credinta Il vad peste tot si prin toate. Insa, priveste! Chiar daca aerul este incarcat pretutindeni cu vapori de apa, acestia nu-ti astampara setea si, de aceea, mergi la fantana. La fel si noi, crestinii, mergem la Biserica asa cum tu mergi la fantana. Tu iti astamperi setea trupului cu apa proaspata si rece a fantanii, noi ne astamparam setea sufletului cu apa datatoare de viata vesnica: Cuvantul lui Dumnezeu."

Drumul suferinţelor

Înspre drumul de durere,
Îngerii privesc de sus
Un Om sub crucea grea la moarte dus.
Trupul Său însângerat
Păşeşte slab spre locul condamnat.


Fruntea-I sfântă e rănită
Sub cununa cea de spini,
În privire poartă veşnice lumini
Neiubit şi lepădat, pe drumul greu,
Al slavei Împărat.

Iată Omul ce-n durere
Suie drumul crucii greu,
Vina lumii El o poartă spre calvar.
Zdrobit şi întristat,
Sub vina mea, sub vina ta ...
Iată, drumul de durere-i pe sfârşit
În asfinţit.

Înspre drumul de durere
Stau privind ades şi eu.
Isus, sub crucea grea, e-n locul meu.
El a fost crucificat
Şi-n palma Sa iertarea mi-a săpat.


Iată Omul, ce durere ! ...
Fiul Slavei răstignit,
Pentru mine e lovit, e umilit ...
Şi, în sângele vărsat,
Prin jerfa Sa, eu sunt iertat !
Iată, Omul, din iubire, răstignit, ne-a mântuit.


Lovit sub crucea grea,
El poartă vina mea.
Minunat pentru veci, Domnul ne-a salvat !


Ce iubire, ce favoare,
Pentru noi El a murit !
Prinţul păcii, pe o cruce răstignit ...
Niciodată jertfa Sa,
N-o voi uita, n-o voi uita ...
Veşnicia nesfârşită voi cânta, voi cânta !

Cina cea de Taina

http://www.crestinortodox.ro/comunitate/blog.php?user=Birsanliviugabriel&blogentry_id=4031
La cina cea de Paşte, în camera de sus,
înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Iisus.
Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină
pe azimile calde, pe mielul... fără vină...
Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o cămilă, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,
să le ştearga talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă?
O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă, în fiecare zboară:
— N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară?
— Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
— Dar tu? Tu cel mai tânăr? — Eu stau lângă Stăpân...
— Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
— Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul între ei?
— Dar tu ce ţii doar punga? — Eu am făcut de-ajuns.
Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns...
— Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală?
— Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială...
— Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...?
Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu.
Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
Şi-anfăşurat ştergarul, S-a aplecat uşor
să-Şi spele ucenicii, ca rob al tuturor.
De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus.
Şi-acum — a câta oară? — Se-aşează iar Iisus
să-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoară:
— N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?...
Tu, soră Mărioară? Tu, Radu? Tu, Mihai?...
Frumos va fi odată acolo sus în Rai!
Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă.
Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
batiste-n care lacrimi în taină se preling,
sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,
sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere,
sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
bolnavi care aşteaptă-un salvator semnal.
Se cere osteneală şi jertfă uneori.
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori.
Nu mânui Cuvântul, când harul nu ţi-e dat,
cât mătura şi acul şi rufa de spălat,
cât cratiţa, toporul şi roata la fântână.
ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână.
Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi,
să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi;
să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul.
... Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul?
— Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
— Chiar eu?... Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân...
— Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.
— Chiar eu? — Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns.
Şi-atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina,
iubirii fără margini trăindu-i iarăşi taina,
încet — a câta oară? — Se-apleacă iar Iisus
şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar Şi-a pus.
Şi-aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi,
Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi.
La jugul fără slavă Iisus iar Se-njugă,
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă.
Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână!
Iisus vă spală iarăşi cu propria Sa mână!
Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Iisus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!...
*
Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul!
Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul!
Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună;
dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!

Crucii tale ne inchinam Hristoase

Music Playlist at MixPod.com Crucea este Iisus Hristos încoronat cu spini, tintuit cu piroane, umilit, hulit, tragând sa moara si murind pentru mântuirea lumii si a noastra. De pe capul Lui, din mâini, din picioare, din coasta strapunsa, curge sânge pentru mântuirea lumii si a noastra. Istovit de judecata, de neodihna, de nemâncare, de purtarea Crucii, de durerile rastignirii, de toate durerile trupului si ale sufletului, cu buzele uscate si fripte de sete si de durere, El cere apa si i se da otet si fiere, pentru mântuirea lumii si a noastra. Îndurerat si batjocorit în suferinta si rabdarea Lui supraomeneasca, poftit cu rautate si sarcasm, în chip de ultima batjocura si hula sa se coboare de pe Cruce, daca e Fiul lui Dumnezeu, - ca sa creada în El cei ce nu vor sa creada, - El a zis pentru mântuirea noastra, a tuturor: „Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac" (Luca 23, 34).

Iisus Hristos cel rastignit n-a coborât de pe Cruce, caci daca ar fi vrut sa se coboare nu s-ar fi suit pe ea, ci a primit-o si a suferit, a patimit si a murit pe ea, pentru mântuirea noastra. De pe Cruce L-au coborât mort altii si L-au pus în mormânt, pentru împlinirea rânduieli

Nu judeca si nu vei fi judecat

Un frate din Pateric ce vietuise fara a implini cu prea multa constiinciozitate randuielile zilnice a fost vazut pe patul de moarte cu un chip luminat si linistit. Atunci parintii din manastire l-au intrebat cum de este atat de linistit acum cand se apropie plecarea catre Dreapta Judecata, de vreme ce nu si-a implinit toate ascultarile manastiresti. Raspunsul sau i-a uimit pe toti: "Cu adevarat nu mi-am implinit toate datoriile pe care le-am avut in obste, insa din ziua cand am pasit pe poarta manastirii si pana in prezent nu-mi aduc aminte sa fi judecat pe cineva, iar eu cred cuvintelor Domnului - nu judeca si nu vei fi judecat!"

Doamne Isuse Hristoase

“Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pazeste-ne de inselaciunea vicleanului Antihrist, a carui venire se apropie, si ne izbaveste de toate uneltirile lui.
Acopera-ne pe toti dreptmaritorii crestini de mrejele lui cele viclene !

Nu ne lasa pe noi, Doamne, sa ne ingrozim de frica diavoleasca mai mult decat de frica de Dumnezeu si nu ne lasa sa ne departam de Tine si de Biserica Ta cea sfanta.

Da-ne Doamne, mai bine sa patimim si sa murim pentru sfant numele Tau si Credinta cea adevarata, decat sa ne lepadam de Tine si sa primim voile marsavului Antihrist si sa ne inchinam lui.

Da-ne noua lacrimi sa plangem gresalele noastre !
Indura-Te de noi, Doamne, in ziua Infircosatoarei Tale Judecati.
Iarta-ne,miluieste-ne si ne mantuieste!
Amin!”

Ascultarea Credintei

Ascultarea Credintei


"Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Cristos, - potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor, şi, prin porunca Dumnezeului celui veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă, - a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Cristos, în vecii vecilor! Amin."

Ajuta-ma Doamne!

Ajuta-ma Doamne!
Ajuta-ma Doamne, ia raul din mine
Minciuna si ura sa-mi fie straine.
Ajuta-ma Doamne si ninge-ma lin,
Cu-ntelepciune si suflet senin.
Coboara in mine linistea calda...
Credinta in tine...si-n lumina ma scalda,
Invata-ma-n toate iubirea cea sfanta,
Si mila cereasca, ce azi toti o canta...
Da-mi putere de munca si sanatate

Sa pot ajuta la nevoie un frate...
Si iarta-mi, Tu, Doamne, a mele greseli,
Din gand si din fapte, de azi si de ieri...
Ma ia linga Tine de pe pamant
Tata Ceresc, Pururea Preasfant!